Ovidiu Rom’s Proposals for Strengthening Draft Education Law of 18.03.2010

Ovidiu Rom’s concern with the new legislation is that the law does not directly address the declining rates in literacy and school attainment and does not provide a strategy for reversing these negative trends. Poverty related issues need to be tackled by a coherent and comprehensive policy, which includes integrated social and educational measures and is implemented by an inter-ministerial strategy. Meaningful reform requires that there be a clear delineation of the responsibilities of the administrative authorities and school authorities involved. A re-evaluation of the teaching profession in terms of training, remuneration, and social status, with special emphasis on serving poor and rural populations is also needed.

There is indisputable evidence that good early education is an essential prerequisite for success in school. The parents’ role is crucial, but for populations with a history of multigenerational poverty, focused proactive government support of early education is the only viable means to reversing the decline in literacy and the increase in school abandonment.

Art. 14.(1) Duration of compulsory education and Art. 24.(2) Access to preschool education

Our proposal: (1) Kindergarten should be accessible to all from the age of 3, beginning in 2013 and (2) kindergarten made compulsory for five year olds, beginning 2011. (Thus, compulsory education would increase to 11 years, beginning with kindergarten at age 5.)

Rationale: Long-term school success depends on the child’s early cognitive development. Study after study shows that the return on public investment in high quality childhood education is substantial. Optimally, children as young as age 3 should be included in pre-school education. Making early childhood education available FOR ALL should be a major goal of the new law. This is especially important for children from disadvantaged families who receive less intellectual stimulation in the home. When children start school behind, they stay behind. Children who get a good start are less likely to need “special education” and are more likely to graduate. When those children become adults, they are more likely to hold jobs and earn higher salaries, less likely to commit crimes, less likely to be on welfare.

The international research is clear that the money spent on quality early education saves taxpayers significant expense in future costs.

Art. 72: regarding parents’ responsibility for their children’s school attendance. The new law designates fines for parents in breach of contract or not sending their children to school at all.

Proposal: (2) The State, through the local authorities, supports poor families who cannot cover their children’s schooling costs by providing an integrated school, family, and social protection package. Concrete support measures will be enumerated in secondary legislation (and detailed in the Family Social Code, and the Social Protection Code respectively).

(3) The family protection measures in the integrated package will be financed from the national budget, with funds being specifically allocated for them. The social protection measures will be financed from county budgets.

Current paragraphs (2) and (3) in the draft proposed law become paragraphs (4) and (5) respectively.

Rationale: Fines imposed on parents living in extreme poverty, or homeless, or without papers, do not work. The most effective method of getting young impoverished children in school is door-to-door recruitment and the provision of school essentials like shoes, clothes, and school supplies. This can be implemented as public-private partnerships. Local authorities should be accountable for having every child age 5 or over in school — but how they accomplish this should be decentralized, with local civil society and business involvement encouraged to play a part. Punitive measures should only be invoked for intractable cases.

Art. 78: Teacher evaluation and remuneration

Proposal: Include new paragraph (7): Significant incentives for teachers working in rural and poor urban areas.

Secondary legislation needed to provide specifics.

Rationale: A mechanism is sorely needed to motivate good teachers to work in schools in rural and impoverished urban areas. It is not only transportation that prevents many children from going to high school; it is also because many do not pass the entrance exam – which is a direct result of their inadequate preparation. Only half the children in Romania graduate from high school. This adversely affects their potential productivity as adults.

Art. 303.4: Directing 2% of taxes to one’s own children’s education expenses

Proposal: Eliminate this provision entirely.

Rationale: This is a regressive measure that helps the children of high earners more than the children of low earners, who actually need economic support far more. It does not serve the public interest and it allows citizens to direct part of their taxes to special interests.

New article: to address the declining trend in the national literacy and school attainment rates

Proposal: (1) The Ministry of Education develops a National Strategy for Combating School Abandonment and Illiteracy. This will be a framework program for all public schools at both pre-school and school level. It will be revised every four years.

(2) Local authorities, in cooperation with schools in the affected areas, and in consultation with civil society organizations, and the local community, will develop action plans for implementing the National Strategy, with programs tailored to local needs. These will include compulsory summer schools and school-after-school programs, in accordance with provisions in art.44 for communities with high illiteracy and school abandonment rates.

(3) The state, through the local authorities, will take specific measures to include children of low income families in pre-school programs.

(4) The Ministry of Education will elaborate a National Strategy for informing parents and legal guardians about school enrolment procedures and deadlines, and about their rights and obligations in ensuring their children’s access to education.

(5) The implementation of this National Strategy will be decided at the local level, by local authorities, in cooperation with school inspectorates and local representatives of the Ministry of Labor, Family, and Social Protection, in order to best suit the needs of the local community.

(6) The Ministry of Education will support initiatives of central and local authorities, and of nongovernmental organizations for expanding the network of community-based school mediators.

(7) Community-based school mediators will be eligible for performance-based bonuses paid by the Ministry of Education. Performance evaluation standards and bonus allocation methodology will be specified by Government Decision (HG).

Rationale: The new law should specify how it will address the continuing DECLINE in Romania’s literacy rate. This issue deserves a separate article in the law – and a specific nationwide strategy. Some of these provisions are currently mentioned in various articles of the new law but no picture emerges of a strategy for including disadvantaged children, who make up a sizable percentage of Romanian children. No successful educational reform in this country can be achieved leaving this large and growing segment of the population unaddressed by a national strategy.

Ovidiu Rom şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că noul proiect de lege nu abordează direct declinul gradului de alfabetizare şi de succes şcolar şi nu prevede o strategie pentru stoparea fenomenului. Acesta este parte a problemei mai largi a sărăciei sistemice, care trebuie abordată printr-o politică unitară şi exhaustivă, incluzând măsuri sociale şi educaţionale integrate, implementate printr-o strategie interministerială. În ceea ce priveşte măsurile educaţionale, pentru a-şi atinge scopul, o reformă trebuie să delimiteze clar responsabilităţile autorităţilor locale şi şcolare implicate. De asemenea, trebuie să reevalueze în mod real profesia didactică, din punctual de vedere al pregătirii, remunerării şi statutului social.

O bună educaţie timpurie este esenţială pentru reuşita şcolară, iar părinţii joacă în acest sens un rol foarte important. Însă pentru populaţii cu o istorie de sărăcie şi lipsă de educaţie multigeneraţională, părinţii la rândul lor au nevoie de sprijin pentru a-şi îndeplini misiunea ce le revine. De aceea, implicarea statului prin măsuri concentrate de susţinere a educaţiei timpurii în special pentru aceste familii este singura cale de urmat dacă dorim cu adevărat să reducem rata analfabetismului şi a abandonului şcolar.

Art. 14.(1) Învăţământul obligatoriu de 10 ani şi Art. 24.(2) “Generalizarea treptată” a educaţiei preşcolare

Propunerea noastră: (1) Grădiniţa generalizată pentru toţi copiii de 3 ani începând din 2013 şi (2) Grădiniţa obligatorie pentru toţi copiii în vârstă de 5 ani, începând din 2011. (Prin urmare, învăţământul obligatoriu va fi extins la 11 ani, începând cu grădiniţa, de la vârsta de 5 ani).

Argumentele noastre: Succesul şcolar pe termen lung depinde de dezvoltarea cognitivă timpurie a copilului. Specialiştii au demonstrat extraordinara rentabilitate a investiţiei în educaţia timpurie de calitate. Ar fi de preferat ca încă de la vârsta de 3 ani copiii să fie incluşi în educaţia preşcolară. Unul din scopurile principale ale noii legi ar trebui să fie educaţia timpurie PENTRU TOŢI. Aceasta este importantă în special în cazul copiilor din familii dezavantajate, care sunt mai puţin stimulaţi intelectual acasă. Când copiii sunt în urmă la începutul şcolii, rămân şi mai mult în urmă pe parcurs. Copiii care au un început bun la şcoală au mai puţină nevoie de “educaţie specială”, şi au mai multe şanse să şi absolve. La maturitate, au mai multe şanse să găsească de lucru şi să aibă salarii mai bune, şi riscă mai puţin să aibă nevoie de protecţie socială sau să devină delincvenţi.

Studiile internaţionale au dovedit că banii cheltuiţi pe educaţia timpurie reduc considerabil cheltuielile statului cu aceşti copii de-a lungul restului vieţii lor.

Art. 72 Contractul educaţional. Responsabilitatea părinţilor şi tutorilor legali pentru frecvenţa şcolară a copiilor lor. Măsurile coercitive pentru nefrecventarea şcolară.

Propunerea noastră:

(2) Statul, prin autorităţile locale, sprijină frecvenţa şcolară a copiilor din familii sărace în perioada obligatorie printr-un pachet de şcolarizare, familial şi de asistenţă socială. Modalităţile concrete de sprijin sunt nominalizate în normele de aplicare la prezenta lege (şi detaliate în codul social familial, respectiv codul de protecţie socială).

(3) Finanţarea pachetului de şcolarizare pentru partea familială se face din sume defalcate de la bugetul de stat cu această destinaţie precisă, iar pentru cea de asistenţă socială din bugetele judeţene.

Prezentele alineate (2) şi (3) devin alineatele (4), respectiv (5).

Argumentele noastre: Amenzile aplicate părinţilor foarte săraci, fără adăpost sau fără acte nu au nici un efect. Cea mai bună modalitate de a-i aduce pe copiii săraci la şcoală este recrutarea din uşă în uşă şi asigurarea celor necesare trimiterii copilului la şcoală: îmbrăcăminte, încălţăminte şi rechizite. Aceste măsuri pot fi implementate prin parteneriate public-private. Autorităţile locale trebuie făcute responsabile pentru aducerea şi menţinerea la şcoală a tuturor copiilor în vârstă de 5 ani şi peste, dar decizia asupra modalităţilor concrete de realizare trebuie luată la nivel local, descentralizat. Societatea civilă şi mediile de afaceri locale ar trebui încurajate să se implice în acest efort. Măsurile coercitive ar trebui păstrate doar ca ultimă instanţă, pentru cazuri în care nici o altă metodă nu a funcţionat.

Art. 78 Evaluarea şi remunerarea cadrelor didactice

Propunerea noastră:

Includerea unui alineat nou (7): Stimulente semnificative pentru cadrele didactice din mediul rural şi din zonele sărace.

Condiţiile concrete de stabilit în normele de aplicare.

Argumentele noastre: Trebuie să existe un mecanism de motivare a profesorilor valoroşi să meargă să predea în mediul rural sau în zone sărace din oraşe. Copiii nu merg la liceu nu doar din cauza distanţelor şi a problemelor delegate de transport; mulţi dintre ei nu sunt admişi la liceu, din cauza rezultatelor nesatisfăcătoare din gimnaziu – ceea ce se datorează slabei pregătiri la care au acces. Doar jumătate din copiii români absolvă liceul. Aceasta are consecinţe nefaste asupra potenţialei lor productivităţi ca adulţi.

Art. 303. (4) Posibilitatea pentru părinţi să direcţioneze în contul copiilor lor 2% din valoarea impozitului anual pe venituri.

Propunerea noastră: Eliminarea acestei prevederi.

Argumentele noastre: Aceasta este o măsură economică regresivă, care vine în sprijinul copiilor familiilor cu venituri mari mai mult decât al celor din familii cu venituri mici, or aceştia din urmă au de fapt cea mai mare nevoie de sprijin economic. Nu este o măsură în interesul public şi permite cetăţenilor să folosească o parte din impozitele datorate de către ei în scopul propriu.

Articol nou: Măsuri de stopare a declinului gradului de alfabetizare şi de succes şcolar.

Propunerea noastră: (1) Ministerul Educaţiei elaborează planul naţional pentru combaterea abandonului şcolar şi a analfabetismului. Acesta este document-cadru pentru ansamblul instituţiilor de învăţămant preşcolare şi şcolare publice. Planul este revizuit la patru ani.

(2) Autorităţile locale vor dezvolta, împreună cu unităţile de învăţământ din zonele afectate de aceste fenomene şi cu consultarea reprezentanţilor societăţii civile şi ai comunităţilor, planuri de implementare care cuprind lista programelor specifice adaptate nevoilor regionale şi locale. Acestea vor include obligativitatea “şcolilor de vară” şi a programelor de tip „şcoală după şcoală” în condiţiile stabilite de articolul 44 pentru comunităţile cu risc de abandon şi cu grad ridicat de analfabetism.

(3) Statul, prin autorităţile locale, va lua măsuri specifice pentru includerea copiilor din familii cu venituri reduse în forme de pregătire preşcolară.

(4) Ministerul Educaţiei va elabora o strategie naţională de informare a părinţilor şi a tutorilor legali cu privire la procedura şi termenele limită de înscriere la şcoală, precum şi cu privire la drepturile şi obligaţiile lor legale de a asigura accesul copiilor lor la educaţie.

(5) Metodele concrete de implementare a acestei strategii vor fi stabilite la nivel local, de către autorităţile locale, împreună cu inspectoratele şcolare şi cu organismele teritoriale ale MMPS, în funcţie de nevoile comunităţii locale.

(6) Ministerul Educaţiei va susţine iniţiative la nivelul autorităţilor locale şi centrale precum şi al organizaţiilor ne-guvernamentale pentru extinderea sistemului de mediatori şcolari comunitari.

(5) Mediatorii şcolari comunitari vor beneficia de prime din partea Ministerului Educaţiei. Metodologia acordării acestora şi criteriile de evaluare a performanţelor sunt stabilite prin HG.

Argumentele noastre: Noua lege trebuie să specifice felul în care abordează permanentul DECLIN al gradului de alfabetizare al României. Acest aspect merită un articol de sine stătător în lege – şi o strategie proprie la nivel naţional. O parte din reglementările prevăzute de noi se regăsesc în actualul proiect de lege în diverse articole. Răspândirea lor şi caracterul lor uneori implicit nu oferă însă o imagine de ansamblu a unei strategii pentru incluziunea educaţională a copiilor dezavantajaţi, care reprezintă o proporţie însemnată a copiilor români. Nici o reformă a educaţiei în România nu va avea şanse de succes cât timp lasă pe dinafară acest segment de populaţie în continuă creştere.

You must be logged in to post a comment.